X

X a fost activat(/a) de un comentariu. Nu era nici pe departe atat de snob/snoaba pe cum ar fi putut indica declansatorul literar al spiritului sau comentator, mbah dar nici Orwell nu putea fi considerat copycat-ul lui Zamiatin, cineva trebuia sa sara in ajutor.

Mai mereu, discutiile care ne aprind depasesc taramul „ce imi place mie vs. tie”, iar coincidenta face ca in multe dintre astea e vorba chiar despre… noi. Stii faza aia cu speranta medie de viata, cu ăle’ 24 de ore ale zilei, cu munca si distractia inghesuite in ele sau in „to do” list, iar, pentru unii, cu „toate de mai sus” incluse in context de cursa intru’ gresie-faianta-termopan? Do u speak #yolo? Astea inseamna in linii mari ca, in timp ce zi de zi eu, tu, noi, ei, ele ne luam cu treaba sau ne ia capul, ne pot scapa din vedere multe aspecte ale vietii. In schimb arta, in oricare manifestare a sa, daca nu ne deschide ferestre, ne spala macar geamul, ne imbunatateste sau ne da o alta perspectiva.

Din moment ce stim putine despre propria existenta iar, ca indivizi, pe masura ce citim vedem doar cate goluri de cunoastere mai avem de acoperit, din moment ce suntem nascuti in cadrul unei forme de organizare care, de cand o cunoastem se prezinta a fi singura varianta (nn. societatea), as zice ca discursul cultural este unul dintre cele mai bune ajutoare ale perspectivei, evolutiei si bogatiei gandirii. Asta ca sa nu mai vorbim ca cel mai mare deserviciu pe care noi, oamenii, am fi putut sa-l aducem a fost acela al jonglatului si aplicatului judecatilor de valoare, construite dupa criterii binare si indesate pe gatul oricui ramanea cu gura cascata in fata unei manifestari artistice.

Frumos-urat, bine-rau, alb-negru… morti-raniti… este imposibil sa cunosti fiecare nazuinta artistica a fiecarui om care a calcat suprafata planetei, sau sa ii intelegi mesajul, apoi este imposibil sa iti fie relevante toate, prin urmare este si imposibil sa avem cheia judecatilor de valoare. Spoiler-alert, o are timpul, asta pentru cei care nu se imbata cu apa chioara, distilata in circuitul inchis al propriei bule de gandire like-share-dislike. Iar noi ne putem gasi o ocupatie mai ofertanta decat cea de spectator, apreciator, apasator de buton.

Designul vestimentar este o dovada in sine a faptului ca e inca-primitiv din partea noastra sa judecam valoarea unui act creativ in functie de care dintre noi „a ajuns acolo primul” spre deosebire de potentialul de „a ne oferi o perspectiva” asupra unui subiect care, de altfel, prospera cu lejeritate prin obscuritate si inchidere a aspiratiilor. Lasa jos trendul si deschide ochii! Vorba rom-glezului: Stay sharp! Times-a-changing si daca schimbarea ne prinde cu chilotii in vine …macar sa fie Krack. Face bine la valori. Iar asta e alta poveste.