din ce suntem facuti?

… Intreb pentru un prieten care nu poate ajunge la eticheta … 

Exoschelet de 100% bumbac, interior 70% apa, ocupatie 80% internet? Sau, pe stil vechi, suntem inima si cacat? Gen X%, „old school”? sau generatia Y% ,„new wave”, Z? esti ceea ce mananci mai mult decat ce porti sau ceea ce faci? Cat de mult ne face haina? Cu ce piesa esti mai „street” si care te ridica de la „masa” spre „high fashion”? Este o eticheta importanta pentru noi insine sau ceilalti? Ne face o eticheta sa cautam in noi mai mult decat se gandesc cei care o asociaza produsului pe care ajungem sa ni-l dorim? 

Daca brandul de chiloti ne spune ca suntem liberi, tricoul ca suntem puternici ori increzatori, costumul ca suntem smecheri pe business, ori hanoracul ca ne putem ascunde in vazul tuturor, gata asa si e? Detaliile conteaza si cum vorba nu e conditionata de legile fizicii, merge si in sensul celalalt: un cuvant tiparit pe un tricou prost, o haina cumparata doar pentru ca e trend/scumpa/mandem/gang, se citesc de la distanta. Hainele sunt resursa simbolica la purtator, semnificatia lor este cea care face diferenta in fata noastra. 

Acum ca in industrie delimitarile au devenit din ce in ce mai blurate datorita internetului, o dilema de genul „strada face moda sau moda se impune strazii?” nu isi poate pastra relevanta mai departe de o discutie incinsa pe Facebook, inspiratia e la camp deschis. Nu e coincidenta ca streetwear-ul e #goals, hainele astea au functionalitate si viata, e natural sa inspire. Plus ca sunt o oglindire a ceea ce se intampla in strada, iar noi traim niste vremuri in care e din ce in ce mai clar ca e bine sa fim vigilenti, sa fii atras de haina potrivita situatiei e un instinct bun.

Raspunsul este in atitudine, strada isi intretine reputatia de ascutitoare de awareness, stii ca acolo te poti pierde doar daca te cauti printre aproximarile altora. Cand ramai in pantofii tai, cand esti cu ochii deschisi, keeping it real este mai mult decat un trend sau un hashtag si se vede la cusatura.